Download Crucea lui Cristos PDF

TitleCrucea lui Cristos
File Size2.4 MB
Total Pages185
Document Text Contents
Page 1

TT
^̂ t t •• •• •• ••

OO TT TT

CHISTOS

Page 2

R.W. STOTT ^̂

LUI

Societatea Misionară Română
Wheaton, Illinois. U.S.A. 1992

Page 92

Ce a realizat crucea

lui Dumnezeu), şi în special cei care erau peste numărul leviţilor şi îi înlo
cuiau, trebuiau să fie răscumpăraţi; proprietarul unui taur deosebit de peri
culos, care 1-a împuns pe un alt om pricinuindu-i moartea, trebuia să fie ucis,
excepţie făcînd cazul în care proprietarul îi răscumpăra viaţa prin plâtirea
unei amenzi adecvate; iar un israelit sărac, obligat să se vîndă pe sine ca sclav,
putea mai tîrziu ori să se răscumpere pe sine, ori să fie răscumpărat de vreo
rudă.27 în toate aceste cazuri de răscumpărare, exista o intervenţie decisivă
şi costisitoare. Cineva plătea preţul necesar pentru a scoate proprietatea de
sub ipotecare, de a scăpa animalele de la junghiere şi persoanele din sclavie
sau chiar de la moarte. ^ ^ ^

Ce putem spune despre naţiunea lui Israel? Cu siguranţă, limbajul răs
cumpărării a fost folosit să descrie eliberarea pe care Iehova i-a fâcut-o Iu''
Israel, atît din sclavia egipteană28 cît şi din exilul babilonian.29 Dar în căzu
acesta, întrucît răscumpărătorul nu a fost o fiinţă umană ci însuşi Dumnezeu
mai putem susţine că pentru eliberarea lor a fost necesar să se plătească şi u
preţ? Ce preţ a plătit Iehova ca sâ-Şi elibereze poporul? Episcopul B.F
Westcott pare să fi fost primul care a sugerat un răspuns: „ideea exercitări
unei forţe imense, ideea că „răscumpărarea" costă mult, este prezentă pre
tutindeni".30 Warfield a dezvoltat aceasta afirmaţie: „ideea că izbăvirea di

Egipt a fost efectul unui consum imens de putere divină şi că în sensul acela costat mult, iese în relief în aluziile care se fac la aceasta izbăvire şi se par
că reprezintă ideea centrală pe care aceste aluzii caută s-o redea".31 Câc:

Dumnezeu 1-a izbăvit pe Israel „cu braţ întins" şi „cu o mînă puternică".32

Chiar şi aici, trage concluzia Warfield, este păstrată concepţia că plătirea unui
preţ este o parte intrisecă a cuvîntului lutrousthai... O răscumpărare fără
plătirea unui preţ este o tranzacţie tot atît de anormală ca şi o vînzare de
mărfuri fără schimb de bani".33

Cînd intrăm în Noul Testament şi analizăm învăţătura pe care o găsim în
el cu privire la răscumpărare, sîntem surprinşi imediat de două schimbări. Cu
toate că este încă inerent conceptului atît faptul că cei care au nevoie de
răscumpărare sînt într-o situaţie jalnică şi că pot fi răscumpăraţi numai prin
plata unui preţ, totuşi, în cazul de faţă, situaţia lor este de natură morală nu
materială, iar preţul este moartea reconciliatoare a Fiului lui Dumnezeu.
Ideea aceasta este deja exprimata în renumitele cuvinte ale lui Isus cu privire
la răscumpărare, cuvinte care sînt de o importanţă fundamentală pentru
doctrina nou testamentalâ a răscumpărării: „Fiul omului n-a venit să I se
slujească, ci EI să slujească, şi sâ-Şi dea viaţa răscumpărare (în Cornilescu „ca
preţ de răscumpărare", n.tr.) pentru mulţi!" (Marcu 10:45).

Imaginea comportă faptul că noi sîntem ţinuţi într-o captivitate din care
numai plata unui preţ de răscumpărare ne poate elibera, iar preţul acesta este
tocmai viaţa lui Mesia. Vieţile noastre sînt cruţate; în schimb va fi jertfita viaţa
Lui. F. Buchsel este desigur corect atunci cînd afirmă că această expresie

biblica „denotă fără îndoială substituţie". Lucrul acesta este clarificat de

174

Mîntuirea

combinaţia a două adjective în expresia în greacăantilytron hyper pollon
(literal, „un preţ de răscumpărare în locul şi în interesul multora"). „Moartea
lui Isus ne spune că ceea ce I s-a întîmplat Lui ar fi trebuit să li se întîmple
multora. De aceea El ia locul lor".34 O expresie paralelă (poate un ecou al ei)
apare în 1 Timotei 2:5-6, „Isus Cristos... S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de
răscumpărare pentru toţi".

Este de folos să ştim că istoricul evreu Josephus a folosit un limbaj similar
cînd a descris vizita generalului roman Crassus la Templul din Ierusalim în
anii 54-53 î.d.Cr., cu intenţia de a jefui sanctuarul. Un preot cu numele
Eleazar, care era vistiernic al Templului, i-a dat o bară mare de aur (în valoare
de 10.000 de sicii) calytron antipanton, „preţ de răscumpărare pentru toate".
Adică, bara de aur a fost oferita ca un substitut pentru comorile Templului.3S

t Atunci, în primul rînd, ce este starea jalnică a omenirii din care noi nu
putem să ne smulgem şi care face necesară răscumpărarea noastră? Am văzut
că în Vechiul Testament poporul era răscumpărat din diferite situaţii sociale
grave cum ar fi datorii, captivitate, sclavie, exil şi posibilitatea de a fi executaţi.
Dar starea din care ne-a răscumpărat Cristos este o robie morală. Aceasta
este descrisă ca fiind „nelegiuirile" sau „păcatele" noastre (întrucît în două
versete cheie „răscumpărarea" este sinonim cu „iertarea păcatelor"36), fiind

„blestemul Legii" (şi anume judecata divină care este pronunţată asupracălcătorilor de Lege),37 şi ca „felul deşert de vieţuire pe care-1 moşteniserăţi
de la părinţii voştri".38

Şi totuşi, nici eliberarea noastră din aceste lucruri în care am fost captivi
nu face ca răscumpărarea noastră să fie completă. Mai urmează şi altceva.
Căci Cristos „S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice
fărădelege",39 şi să ne elibereze de toate ravagiile căderii omului în păcat. Noi
n-am trăit încă experienţa unei astfel de eliberări. întocmai după cum poporul
lui Dumnezeu din Vechiul Testament, cu toate că era deja eliberat din robia
egipteană şi babiloniană, aştepta totuşi să se împlinească promisiunea unei
răscumpărări depline, aşteptînd „mîntuirea Ierusalimului" (în srcinal, „răs
cumpărarea Ierusalimului", n.tr.),40 tot aşa şi poporul lui Dumnezeu din Noul
Testament, cu toate că este deja răscumpărat din vinovăţie şi de sub judecată,
aşteaptă încă „ziua răscumpărării" cînd vom fi făcuţi desăvîrşiţi. Aceasta va
include „răscumpărarea trupurilor noastre". La vremea aceea, întreaga crea
ţie care suspină va fi eliberată din robia putrezirii şi va ajunge să aibă parte
de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar pînă atunci, Duhul Sfînt însuşi
este pecetea, garanţia şi pîrga răscumpărării noastre finale.41 Numai atunci
ne va fi eliberat Cristos (pe noi şi întregul univers) din tot păcatul, din toată
durerea, deşertăciunea şi putrezirea.

* în aldoilea rînd, după ce am analizat starea din care am fost răscumpăraţi,
trebuie să ne oprim asupra preţului cu care am fost răscumpăraţi. Noul
Testament nu forţează niciodată reprezentarea pînă acolo încît să ne indice
cui i-a fost plătit preţul de răscumpărare, dar nu ne lasă nici o îndoială în ce

175

Page 93

Ce a realizat crucea

priveşte preţul: a fost Cristos însuşi. De la bun început, a fost un preţ al
întrupării, al intrării în lumea noastră cu scopul de a intra în contact cu noi.
Desigur, ni se spune că atunci cînd Dumnezeu Şi-a trimis Fiul, El a fost
„născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei care erau sub Lege" (Galateni
4:4-5). Jeremias se întreabă dacă nu cumva Pavel a făcut aluzie la „actul
dramatic de a se face sclav pentru a răscumpăra un sclav", întocmai după cum
a-ţi da trupul să ardă (1 Corinteni 13:3) să se refere la practica de a „însemna
un sclav cu fierul roşu".42 Dincolo de întrupare însă era reconcilierea. Ca s-o
realizeze, El S-a dat pe „Sine" (1 Timotei 2:6; Tit 2:14) sau „viaţa" Sa(psyche
al Lui, Marcu 10:45), murind sub blestemul Legii ca să ne răscumpere de sub
el (Galateni 3:13).

Atunci însă cînd vorbeşte despre preţul scump pe care 1-a plătit Cristos ca
să ne răscumpere, cuvîntul pe care scriitorii Noului Testament îl folosesc cel
mai frecvent nu este „El însuşi" şi nici „viaţa" Lui, ci „sîngele" Lui. „Nu cu
lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, a scris Petru, aţi fost răscumpăraţi...,
ci cu sîngele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană" (1 Petru
1:18-19). Scriitorul Epistolei către evrei, a folosit din belşug reprezentările
vizuale, subliniind faptul că Cristos a fost atît victimă cît şi preot, întrucît El
„a intrat o dată pentru totdeauna în Locul preasfînt... cu însuşi sîngele Său".43

Dar ce se înţelege prin „sîngele" lui Cristos? Toţi sînt de acord că aceastăexpresie face aluzie la moartea Lui, dar în ce sens? Pornind de la afirmaţia
care apare de trei ori în Leviticul 17:11-14 şi care spune că „viaţa trupului
este în sînge" sau „viaţa oricărui trup stă în sîngele Lui" şi de la afirmaţia şi
mai directa din Deuteronomul 12:23 care spune că „sîngele este viaţa", la
sfîrşitul secolului trecut, teologii britanici au lansat o teorie ciudat de popu
lară, conform căreia sîngele lui Cristos nu este simbolul morţii Sale ci al vieţii
Sale care prin moarte este eliberată şi este pusă astfel la îndemîna noastră.
Vincent Taylor, C.H. Dodd şi chiar P.T. Forsyth au fost printre cei care au
dezvoltat această teorie. Originea ei însă este atribuită de obicei episcopului
B.F. Westcott în lucrarea sa Commentary ort the Epistles of John (1883), în
care a scris:

„Prin vărsarea Sîngelui, viaţa care era în el nu se pierdea, cu toate că
separata de organismul pe care mai înainte îl activase... Astfel, în jertfirea
unei victime erau incluse două idei distincte: moartea victimei prin vărsa
rea sîngelui ei şi eliberarea, să spunem aşa, a principiului vieţii prin care
fusese animată victima, aşa încît aceasta viaţă devenea disponibilă unui
alt scop".44

în acelaşi fel, sîngele lui Cristos a fost viaţa Lui care în primul rînd s-a dat
pentru noi, iar apoi ni s-a dat nouă.

în comentariul său de mai tîrziu asupra Epistolei către evrei, Westcott îşi
menţinea încă acelaşi concept. Sîngele este viaţă „văzută ca fiind încă activă"

iar „sîngele vărsat este energia... disponibilă altora".

45

176

Mîntuirea celor păcătoşi

James Denney a respins cu fermitate această teză. în cartea lui The Death
ofChrist (1902), el i-a îndemnat pe cititorii lui să nu adopte „capriciul straniu
care 1-a fascinat pe Westcott" care a făcut distincţie în sîngele lui Cristos între
viaţa Lui şi moartea Lui, între sîngele vărsat şi sîngele oferit, între viaţa pe
care El şi-a dat-o şi viaţa eliberată pentru oameni. „îndrăznesc să spun, a
continuat el, că o fantezie mai lipsită de temei nu a bîntuit şi nu a distorsionat
niciodată interpretarea nici unei alte părţi a Scripturii" (p. 149).

Apoi, în 1948, editura Tyndale a publicat excelenta monografie a lui Alan
Stibs, şi prin contribuţia acestei
lucrări, a fost spulberată pentru totdeauna această nălucă. Autorul face o
analiză foarte amănunţită a tuturor cazurilor în care apare cuvîntul „sînge"
atît în Vechiul Testament cît şi în Noul Testament şi demonstrează fără nici
o dificultate că acesta este „un cuvînt folosit ca simbol pentru moarte". Este
adevărat, „sîngele este viaţa trupului". Dar „lucrul acesta înseamnă că dacă
sîngele este separat de trup, atît în cazul omului cît şi în cazul animalelor, viaţa
reală fizică a trupului se va sfîrşi. De aceea, sîngele vărsat nu este simbolul
eliberării vieţii din încătuşarea trupului, ci simbolul terminării vieţii în trup.
Este un martor al morţii fizice, nu o dovadă a supravieţuirii spirituale". „A
bea sîngele lui Cristos", nu descrie, aşadar, „participarea în viaţa Lui ci

însuşirea personală a beneficiilor vieţii Lui care S-a dat".46 Nu putem decît să
încheiem aşa cum încheie el, cu un citat din articolul lui Johannes Behm din
Dicţionarul lui Kittel, cu privire la „sînge": „Sîngele lui Cristos" este (ca şi
„crucea") o altă expresie şi mai clară a morţii lui Cristos cu înţelesul de
mîntuire" sau „cu semnificaţia răscumpărării".47

» Imaginea răscumpărării scoate în evidenţă şi un al treilea lucru. Pe lîngă
starea din care am fost răscumpăraţi şi preţul cu care am fost răscumpăraţi,
ea ne mai atrage atenţia asupra persoanei Răscumpărătorului care are drep
turi de proprietar asupra celor pe care i-a cumpărat. Astfel, autoritea pe care
o are Isus atît asupra Bisericii cît şi asupra creştinului i se atribuie faptului că
El ne-a cumpărat cu propriul Său sînge. Prezbiterii, de exemplu, sînt îndem
naţi să vegheze cu toată conştiinciozitatea asupra Bisericii din cauză că în
Cristos, Dumnezeu a cumpărat-o (Cornilescu traduce „a cîştigat-o", n.tr.) cu
propriul Său sînge (Faptele 20:28). Dacă Biserica a meritat sîngele Lui, nu
merită ea osteneala noastră? Privilegiul de a o sluji este stabilit de preţul mare
care a fost plătit pentru cumpărarea ei. Acesta pare să fie argumentul. Din
nou, adunarea celor răscumpăraţi din ceruri cîntă un cîntec nou care evocă
meritul Mielului:

Vrednic eşti Tu să iei cartea
şi să-i rupi peceţile,
căci ai fost junghiat
şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău,
oameni din orice seminţie, de orice limbă
din orice norod şi de orice neam.48

177

Page 184

Bibliografie

The Epistle io the Romans. International

Criticai Commentary

The Canons and Decrees of the Council ofTrent

Major Barbara

Peace and War: a debate about

pacifism

Arguing with God

E.,A Theology of'Auschwitz

Commentary on the Epistles to the Ephesians

and the Colossians. New London Commentary New

International Commentary on the New Testament

The Fact ofChrist

Beyond Freedom and Dignity

The Teaching of the Catholic Church

Christology at the Crossroads
De Jesu Christo Servatore

orge " Theological Dictionary of the New Testament,

The Finished Work of Christ.

The Meaning of the Word Blood in Scripture

The Message of Ephesians: God's New Society. The Bible

speaks today
The Message of the Sermon on the Mount: Christian Counter-Culture. The

Bible speaks today

The Gospel According to StMark

The Life of Voltaire. 2

The Biblical Doctrine of the Wrath of God

The Story of the Student Christian Movement of Great

Britain and Ireland

The Atonement in New Testament Teaching

Forgiveness and Reconciliation:

Bibliografie

.. Jesus and His Sacrifice:

Christus Veritas

Citizen and Churchman

Praxean, The Ante-NiceneFathers,

De Carne Christi, The Ante-Nicene Fathers,

De Corona, The Ante-Nicene Fathers,

New Bible

Dictionary

Preaching: the ort of communication

Creative Suffering

Pre-Raphaelite Paintings

The Patristic Doctrine ofRedemption

Doctrina! Treatises.

Love's Endeavour, Love's Expense:

Essays in Liberality

Psychology as Religion: The Cult of Self-Worship

Similer Documents