Download Influența limbii turcice asupra limbii române PDF

TitleInfluența limbii turcice asupra limbii române
File Size89.0 KB
Total Pages5
Document Text Contents
Page 1

175

ASPECTE ALE RELATASPECTE ALE RELATIILOR INTERCULTURALE ROMǺNOIILOR INTERCULTURALE ROMǺNO-TURCE:-TURCE:
INFLUENTINFLUENTA LIMBII TURCE ASUPRA LIMBII A LIMBII TURCE ASUPRA LIMBII ROMǺNEROMǺNE

Lect. dr. AIDA TODILect. dr. AIDA TODI

UniversitateaUniversitatea „Ovidius” Constan„Ovidius” Constantata

Taking into account the two waves of Turkish linguistic influences which are evident into

Romanian, my paper provides relevant examples of the way in which some of the most important

linguistic aspects of the Turkish language influenced Romanian over centuries. Having studied

previous research on the issue of these interrelations, I am trying to offer a classification of

Romanian words of Turkish srcin based on morphological classes (nouns, adjectives, adverbs,

interjections) as well as on their semantic distribution. Special attention is paid to such specific

suffixes as, -giu, -iu and -lâc since they were productive for a long time, being attached not only to
words of Latin srcin but also to borrowings from various modern Europeans languages. Finally,

in highlighting the role of Turkish linguistic influence on Romanian, my paper also accounts for

geographical variation showing that Moldavia is more conservative than Wallachia.

De-a lungul istoriei sale, poporul român a avut diverse si îndelungate relat


tiilor lingvistice româno-turce, prezentul

adverbe, interjectii), precum si distribut ste formarea
cuvintelor prin derivare, sunt mentionate sufixele -giu, -iu, -lâc
ele atasându-se si la termeni mostenit
repartitiei dialectale a elementelor turces t
s onului în Moldova fat

si morfologic al limbii române. Sunt
doar câteva dintre aspectele deosebit de interesante ale influentei limbii turce asupra limbii române

pe care articolul de fat s
11 două straturi de împrumuturidouă straturi de împrumuturi

turcestiturcesti.
1. 1.1. 1. Primul cuprinde cuvinte care au fost atribuite vechilor populatii de srcine turco-vechilor populatii de srcine turco-

tătarătătară stabilite în aceste zone (în special pecenegi si cumani).
t si literaturii

S
populat
vorba despre pecenegipecenegi nogainogai, afirma S
Europei orientale din sec. IX XIII si în special în trecutul medieval al românilo (S
1900, p XII). Urme lingvistice ale trecerii pe aici ale pecenegilor sunt toponimele Pecenisca,
Peceneagul, Pecenevra. CumaniiCumanii au cuprins Moldova si T

s -12
lui S si onomastice formate din Coman (Comana, Comanita,

Comanca), precum si numele oraselor Teleorman (din Teli orman Caracal (de la cumanul Kara kala Iasi (din yassi s
XIV- beci t
dusman, intrat în fondul principal lexical al limbii române, olat t vechea

sit din uz), toi (cu sensul
init t a toi, în

Page 2

176

Moldova “a striga”; sensul actual al lui toi este acela de “temei, punct culminant”: toiul petrecerii,
toiul veseliei) (ibidem, pp. XVI-XVII). Astăzi, doar în expresia a fi în toi [n.n.]). Au mai fost
atribuite acestei influente cuvintele: aslam “camătă”, înregistrat în textele românesti vechi (pentru
discutia detaliată a termenului, vezi Săineanu, pp. XVII-XVIII), baltag, capcană, cazan (atestat în
cumană), cioban, cobuz “un fel de chitară” (învechit), teanc (atestat în cumană), a (se) tolăni
(Dimitrescu, 1978, p. 109). Densusianu considera că ar fi de srcine cumană următoarele cuvinte:
bardacă, catâr, chindie, chior, habar, hambar, haram, maidan, maimut ă, murdar, taman. La
acestea, H. Wendt adăuga: buzdugan, dulamă, maramă, suman, tărâm etc (Wendt, 1960). In ceea ce

priveste antroponimia, sunt considerate a fi de srcine cumană unele nume române sti atestate în
documentele din secolele al XIV-lea – al XVI-lea: Aslan, Balaban, Bărăgan, Buciuc, Cara,
Carabă, Caraiman, Ciortan, Itu, Talabă, Ulan, Ulmes etc (Dimitrescu, 1978, p. 109).

1. 2.1. 2. InfluentInfluenta turcă (oa turcă (osmanlie)smanlie) începe în Peninsula Balcanică în secolul al XIV-lea si
durează până în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Elementele turcesti au pătruns în limba
română în această perioadă în două faze istorice:

(a) în secolele al XV-lea – al XVII-lea au pătruns o serie de cuvinte care au, în general,
caracter popular, multe făcând parte din fondul principal lexical al limbii române; despre acestea,
spre deosebire de cea de-a doua categorie (b), Săineanu afirma: “ele au pătruns în viata poporului,
se bucură de o mare răspândire si au prins o formă definitivă în limbă” (Săineanu, 1900, p. LXXIII).

(b) cuvinte turcesti intrate în epoca fanariotă (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea), dintre
care majoritatea au iesit din uz sau au căpătat, pe teren românesc, un sens ironic sau peiorativ. In
legătură cu această categorie de turcisme, Săineanu afirma că “mai toate turcismele din ultima

perioadă, de ordine politică si socială, au intrat definitiv în domeniul istoriei o dată cu disparitiunea
domnilor fanarioti si deci si a influentei imediate a turcilor; o parte dintr-însele au rămas, dar
neavând timp când să prindă rădăcini în limbă, au dobândit în gura românului o u soară nuantă de
ironie si au căzut în sfera comicului, devenind o mină bogată de exploatare pentru lite ratura
umoristică; această soartă curioasă a împărtăsit-o de altminterea elementul turc recent cu cel
contemporan neo-grec, a cărui ultimă fază contrastează în seriozitate si persistentă cu grecismele
anterioare epocii fanariote” (ibidem, pp. LXXII-LXXIII).

2.2. Cuvintele de srcine turcească sunt relativ u sor de recunoscut pentru că, asa cum arăta
Lazăr Săineanu, “turcismele române au în cea mai mare parte accentul pe ultima silabă” (ibidem, p.
L). Lingvistul român enumeră totusi o serie de exceptii de la această regulă, printre care prezenta
dubletelor accentuale sau necesitatea diferentierii prin formă a unor cuvinte. El arată că, chiar dacă
se face abstractie de aceste situatii speciale, există totusi un număr important de turcisme românesti

care nu respectă oxitonia caracteristică si cvasigenerală (ibidem, p. LI); dăm doar cîteva exemple:acaret, amanet, atlas, babalâc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan, derbedeu, habar, hambar,
huzur, taifas, talaz, taraf ; tavan etc; unele sunt foarte usor de recunoscut, datorită vocalei finale
accentuate -a (sau a diftongului -ea, cu -a accentuat): acadea, baclava, balama, basma, boccea,
catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla, dandana, dusumea, haimana, halva,

lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, musama, sarma, sofa, sandrama, tarla, telemea,

trufanda, zeflemea etc.
3.3. În ceea ce priveste distributia pe clase morfologicedistributia pe clase morfologice a cuvintelor împrumutate din turcă,

precizăm că cele mai numeroase cuvinte de această srcine sunt substantive substantive: acadea, acaret;
amanet; arpagic; arsic; atlas; baclava; babalâc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea;

buzdugan; bamă; basma; beci; belea; bidiviu; borangic; bumbac; bursuc; butuc; cafea; caimac;
calcan; caldarâm; capcană; capot; catran; chef; cherem; chiabur; chindie; chiul, ciob; cascaval;
cataif; catifea; catâr; cazan; cazma; ceaun; chebap; cherestea; chibrit; chilipir; chimion (si în

varianta chimen); chiosc; chirie; cioban; ciomag; ciorap; ciorbă; cismea; ciulama; cântar; condur;
curmal; cusur; dambla; dandana; derbedeu; dovleac; dud; dugheană; dulgher; dusumea; farfurie;

fes; fistic; geantă; gherghef; ghiol; ghiotură; ghiuden; ghiveci; habar; hac; halat; haimana; hal;
halal; halva; hamal; hambar; haram; harbuz; hatâr; haz; hazna; huzur; herghelie; geam; iahnie;

iaurt; ibric; lalea; lichea; lighean; liliac; liman; lulea; macara; magiun; mahon; maimut ă; manea;

Page 3

177

maramă; mărgean; moft; moftangiu; moloz; mosafir (si musafir ); mucava; musaca; musama;
nufăr; nur; odaie; papară; papuc; pastramă; pilaf; rachiu; rahat; salcâm; sarma; sidef; sofa; soi
(“rasă”); surghiun; susan; sal; sandrama; siretlic; sis; tabiet; taifas; talaz; taman; tarabă; taraf;
tarhon; tarla; tavan; telemea; tertip; tuci; tutun; tărâm; toi; trufanda; zambilă; zarzavat; zeflemea;

zor; zuluf.
O clasă morfologică destul de bine reprezentată este aceea a adjectivelor adjectivelor: bondoc;

caraghioz; chefliu; chel; chior; coscogea; hain; mahmur; mofluz; mucalit; murdar; nurliu;

palavragiu; sadea; sasiu; siret (“istet”); tembel; zevzec.

Amintim câteva adverbe de srci ne turcească: abitir; barim/barem; basca; ioc “nu”; tiptil;
precum si o serie de interjectiiinterjectii: aferim, aman, avan, bre, halal, sictir etc.

În ceea ce priveste clasa morfologică a verbului, este de retinut că nici un verb turcesc nu a
fost preluat de română; explicatia este, probabil, faptul că finala infinitivelor turcesti (-mak si -mek )
nu este susceptibilă de a fi adaptată la limba română (ibidem, p. LXV). În schimb, există în română
multe verbe derivate de la substantive turcesti, si care se conjugă, cu exceptia lui amaneta
(amanetez), ca verbe de conjugarea a IV-a: a boi, a căftăni, a călăuzi, a căni, a cântări, a căsăpi, a
cătrăni, a chefui, a chiorăi, a ciomăgi, a (se) fâstâci, a se fuduli, a huzuri, a mazili, a murdări, a
schingiui, a sulemeni, a surghiuni, a tăbăci, a zăpăci, a zori (ibidem, pp. LXV-LXVI).

În amplul studiu citat mai sus, Lazăr Săineanu oferă o clasificare a cuvintelor turcesti în
limba română si unele evolutii semantice (Săineanu, 1999, pp. 420-426).

O trecere în revistă a tuturor elementelor împrumutate din turcă arată că majoritatea
denumesc realităti ale vietii materiale si, pe lângă politică si artă militară, se referă la nume de

plante, animale si minerale, la casă, îmbrăcăminte si alimente, meserii, comert si industrie; sunt
inexistenti termenii abstracti, precum si cei referitori la viata religioasă si intelectuală. Termenii,
unii deja iesiti din uz sau cu circulatie regională, au fost preluati din lucrarea lui Săineanu (ibidem,

pp. 3-392).
a. politică: bas-; bei; beizadea; caimacam; divan; han (“domnul tătarilor”); pasă; pasalâc;

b. termeni militari: aga; alai; arnăut; bimbasă; buluc; călăuz; cazac; ceaus; duium;
ghiulea; iama; iatagan; ienicer; iures; leafă; lefegiu; meterez; palos; spahiu; s urlă; zaherea;

c. plante: abanos; anason; arpagic, bamă; bostan; bumbac; chimion (si în varianta chimen);
curmal; dovleac; dud; fistic; harbuz; iasmin; lalea; liliac; nufăr; pătlăgea; salcâm; susan; tarhon;
tutun; zambilă;

d. animale: bidiviu; bursuc; calcan; catâr; ciortan; gugustiuc; herghelie; liliac; maimut ă;

e. minerale: chihlibar (si în varianta chihlimbar ); fildes; mărgean; sidef; f. casă, constructii: acaret; anteriu; beci; cercevea; chepeng; chiosc; ciardac (si cerdac);
dusumea; geam; hambar; odaie; paiantă; sandrama; tavan;

g. îmbrăcăminte: aba; basma; binis; cabanit ă; caftan; capot; ciorap; condur; fes; fotă;
giubea; halat; ilic; iminei; maramă; papuc; sal; salvari; testemel; tichie;

h. alimente: acadea, baclava; cafea; caimac; cascaval; catai f; chebap; chiftea; ciorbă;
ciulama; cuscus; farfurie; felegean; ghiuden; ghiveci; halva; iahnie; iaurt; ibric; ienibahar;

magiun; musaca; papară; pastramă; peltea; pilaf; rachiu; rahat; sarailie (si serailie); sarma;
serbet; telemea; zarzavat;

i. meserii: bacal (Muntenia: băcan); badana (Muntenia: bidinea); boiangiu; cafegiu;
caicciu; calfă; cazangiu; cazma; cioban; cismegiu; dughengiu; dulgher; gelat; gherghef; hamal;
hamalâc; herghelegiu; iaurgiu; macara; moloz; papugiu; pastramagiu; tutungiu; zarzavagiu;

j. comert si industrie: amanet; atlas, beslic; boia; borangic; calp; calpuzan; calpuzanlâc;

cântar; catifea; cazan; cherestea; chibrit; chilipir; chilipirgiu; chirie; dugheană; ghiotură; hac;
magaza (si magazie); mofluz; musteriu; oca; para; samsar; samsarlâc; tarabă;

k. diverse: abitir; ageamiu; arcan; babalâc; bacsis; balama; baltag; berechet; boccea;
bondoc; bre; buzdugan; calabalâc; caldarâm; calup; catran; chef; cergă; chefliu; chel; chior;
chiul, chiulhan (si chiolhan); ciomag; cismea; coscogea; cusur; dambla; dandana; ghiol; geantă;

Page 4

178

habar; haimana; hain; hal; halal; hap; hatâr; haz, huzur; iatac; lichea; lighean; liman; lulea;

mahmur; mahon; manea; marafet; moft; mosafir (si musafir ); mucalit; mucava; murdar; musama;
nai; palavră; palavragiu; sad ea; sictir; sofa; soi (“rasă”); surghiun; siret (“snur sau panglică”);
siret (“istet”); siretlic; sis; taifas; talaz; taman; taraf; tărâm; tarla; tembel; temenea; tertip; tiptil;
toi; trufanda; zeflemea; zevzec, ziafet (si zaiafet ); zor;

4.2. Formarea cuvintelor. Sufixe4.2. Formarea cuvintelor. Sufixe
Sufixele păstrate din turcă sunt destul de bine reprezentate din punctul de vedere al

productivitătii, ele atasându-se si la cuvinte de alte srcini: “Numărul sufixelor si al particulelor

turcesti care au intrat în limba noastră, arăta Săineanu, dovedesc asemenea o circulatiune intensivă.”
(ibidem).

a. -giu -giu, -ciu-ciu < tc. ği, či: formează substantive sau adjective, indicând meseria, îndeletnicirea,
deprinderea, ocupatia (abagiu, boiangiu, cafegiu, cherestegiu, ciubucciu, conacciu, dughengiu,
giuvaergiu, harabagiu, herghelegiu, iaurgiu, papugiu, pastramagiu, simigiu, tinichigiu, tutungiu,

zarzavagiu etc.) sau o trăsătură negativă a personalitătii, un nărav (haramgiu, mascaragiu, tertipgiu,
zorbagiu etc.). Exemplele apar la Săineanu, 1900, pp. LII-LIII. La acestea am putea adăuga
cuvântul geamgiu, pentru care DEX indică etimologie turcească. După acest model (al cuvintelor

preluate ca atare din turcă) s-au format derivate de la alte cuvinte turcesti (sacagiu, damblagiu,
lefegiu, mahalagiu, moftangiu, palavragiu, zamparagiu) sau chiar de la elemente romanice
(barcagiu, laptagiu, lampagiu, duelgiu, reclamagiu, scandalagiu), neogrecesti (marfagiu,

pomanagiu, zavergiu). (ibidem, p. LIII). Derivatele cu sufixul -ciu/-giu alternează cu sinonimele
românesti în -ar sau -as: capugiu – portar ; caicciu – luntras; papugiu – cizmar etc. (ibidem, p.
LIII). Afirmatia lui Săineanu era valabilă pentru o epocă mai îndepărtată din istoria limbii române
(sfârsitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea); între timp, multi termeni derivati cu
sufixul -ciu, -giu si-au restrâns utilizarea.

b. sufixul -íu-íu < tc. -i formează adjective, indicând nuante: conabiu, fistichiu, havaiu,
limoniu, naramgiu; de la acestea, s-au format si altele precum: caisiu, chihlibariu, năutiu.

c. sufixul -lâc-lâc, -lic-lic < tc. – lyk , productiv, formează mai ales nume abstracte exprimând: o
stare generală (hagialâc, surghiunlâc), o calitate (caraghiozlâc, hainlâc, mucalitlâc, siretlic), o
ocupatie si folosul / rezultatul acesteia (hamalâc, samsarlâc), un anumit teritoriu ( pasalâc), o
colectivitate (boccealâc, calabalâc, mezelic) si care a dat si derivate analogice (avocatlâc,
berbantlâc, crailâc, senatorlâc). Sufixul alternează cu sinonimul său -ie: hainie – hainlâc, murdărie

– murdarlâc, surghiunie – surghiunlâc (ibidem, pp. LIV-LV). La acestea, Săineanu adaugă sufixul -
man, precum si numeroase sufixe diminutivale (pp. LV-LVII).

Productivitatea cuvintelor de srcine turcă este dovedită de multiplele derivate pe care termeniiturcesti le-au format în româneste: de lachirie (alături dechirigiu) s-au formatchirias, a închiria; de la
cioban, ciobănesc, a ciobăni, ciobănie, ciobănas, ciobănit ă; de la dusman, a dusmăni, dusmănesc,
dusmănie, dusmănos etc., Pentru mai multe derivate, unele iesite deja din uz în ultimul secol, vezi
Săineanu, pp. LXXIV-LXXV, iar pe de altă parte, de frecventa unor sufixe, în special-giu si -lâc.

5.5. SemanticaSemantica
O serie de cuvinte turcesti si-au schimbat, în limba română, sensul, dobândind un sens sens figurat,figurat,

metaforic metaforic sau unul ironicironic. Astfel: bucluc a primit sensul de “belea”; catran, la srcine termen de marină, a
devenit verb: a se cătrăni; lichea, cu sensul initial de “pată”, a ajuns să însemne “om pătat, secătură”;
mucalit , la srcine “actor”; pehlivan, la srcine, “voinic, atlet”; caraghioz era numele arlechinului într-o farsă
foarte răspândită; marafet , “stiintă, talent”, astăzi, cu sensul de “viclenie, afacere necurată, încurcătură”;
tertip, “proiect, plan”, astăzi “intrigă, smecherie”.

Alte cuvinte au suferit o generalizare de sens generalizare de sens (mai ales termeni care initial făceau parte din

vocabularul militar): alai “regiment” > “paradă domnească” > “multime de oameni” (uneori, folositchiar cu sens depreciativ); besleagă “căpitan de beslii” > “bătrân, bătrân nevoias”; buluc “companie
de soldati” > “gloată, droaie, grămadă”; bulubasă “căpetenia unui buluc” > “mai-marele unei satre
de tigani”; chilipir “prada soldatilor în război”> “lucru usor / ieftin dobândit”; dandana “pompă
militară” (sinonim cu alai) > “gălăgie” > ”încurcătură”; leafă “soldă” (în special solda lunară a

Similer Documents