Download Trei Grasani PDF

TitleTrei Grasani
File Size6.7 MB
Total Pages211
Document Text Contents
Page 105

105

Fâşia îngustă de lumină se răsfrângea prin crăpătura uşii întredes-
chise a acestei case.

Vizitiul coborî din trăsură şi se duse să cerceteze locul. Doctorul,
uitând de toate necazurile, savura aroma fripturii. Răsufla din greu,
şuiera pe nări şi clipea des.

– În primul rând, mă tem de câini! strigă vizitiul din întuneric. În
al doilea rând, am dat aici de nişte trepte...

Totul se termină cu bine. Vizitiul urcă treptele şi bătu la uşă.
– Cine-i acolo?

Page 106

106

Fâşia îngustă de lumină se transformă într-un dreptunghi lat şi
luminos. Uşa se deschise. În prag stătea un om. Din bezna ce învăluia
împrejurimile pustii, pe fundalul puternic luminat, se zărea doar o
siluetă, tăiată parcă din hârtie neagră.

Vizitiul răspunse în locul doctorului:
– Dumnealui e doctorul Gaspar Arneri. Dar dumneavoastră cine

sunteţi? A cui e aceasta casă pe roţi?
– Aici e teatrul ambulant al unchiului Brizac, răspunse umbra

din prag, care, nu se ştie de ce, se bucura, se frământa şi flutura din
mâini. Vă rog, poftiţi, domnilor, intraţi! Suntem foarte măguliţi că
doctorul Gaspar Arneri face o vizită la teatrul ambulant al unchiaşului
Brizac.

Un final fericit! Gata cu peregrinările nocturne! Trăiască teatrul
ambulant al unchiului Brizac!

Şi doctorul, şi vizitiul, şi calul găsiră aici adăpost, mâncare şi loc
de odihnă. Casa pe roţi se dovedi a fi una primitoare. Aici locuia tru-
pa ambulantă a unchiului Brizac.

Cine nu auzise de acest nume! Cine nu ştia de teatrul ambulant
al unchiului Brizac! Tot anul, la sărbători şi în zilele de iarmaroc, tea-
trul dădea reprezentaţii în pieţele din oraş. Ce actori iscusiţi avea! Ce
spectacole captivante prezenta! Mai ales că anume în acest teatru îşi
prezenta acrobaţiile sale echilibristul Tibul.

Noi ştim că el se bucura de faima celui mai bun acrobat din ţară.
Am fost martorii iscusinţei sale în Piaţa Stelei, când a străbătut, pe
sârmă, hăul înspăimântător, printre gloanţele gardienilor. Cât de viu
aclamau spectatorii mici şi mari, când Tibul dădea reprezentaţii prin
bâlciuri! Cu câtă frenezie îl aplaudau şi vânzătorii, şi bătrânele cerşe-
toarele, şi elevii, şi soldaţii, şi toţi, toţi... Acum însă, vânzătorii şi fil-
fizonii regretau frenezia de altădată: „Noi l-am aplaudat, iar el luptă
acum împotriva noastră.“

Similer Documents